Când auzim numele Jeanne Hébuterne, cei mai mulți oameni se gândesc imediat la Amedeo Modigliani. Este aproape inevitabil. Chipul ei apare în zeci de portrete pictate de artist, iar povestea lor de dragoste și moarte a devenit una dintre legendele Parisului artistic de la începutul secolului XX.

Dar există o întrebare care schimbă întreaga poveste: Ce a pictat Jeanne Hébuterne? Răspunsul este mai greu de găsit decât ar trebui.

Jeanne nu era doar modelul lui Modigliani. Era pictoriță. A studiat arta, a frecventat mediul artistic parizian și a încercat să-și construiască propriul drum într-o lume în care femeile artiste aveau deja de depășit numeroase bariere.

A murit însă la doar 21 de ani. În urma ei au rămas puține lucrări. Prea puține pentru a putea spune cu certitudine unde ar fi ajuns pictura ei. Dar suficiente pentru a demonstra că, înainte de a deveni „muza lui Modigliani”, Jeanne Hébuterne avea propria voce artistică.

Cine a fost Jeanne Hébuterne?

Jeanne Hébuterne s-a născut la 6 aprilie 1898, la Meaux, în Franța. A crescut într-un mediu cultivat, iar fratele ei, André Hébuterne, avea să devină la rândul său pictor. Jeanne a fost atrasă de artă și a ajuns în cercurile academice și artistice ale Parisului.

A frecventat Académie Colarossi, una dintre școlile de artă importante ale Parisului de atunci.

Nu era o instituție marginală. În epocă, Académie Colarossi oferea inclusiv femeilor posibilitatea de a studia arta într-un moment în care accesul lor la educația artistică tradițională era încă limitat.

Parisul îi oferea lui Jeanne ceea ce căuta: modele, ateliere, colegi, profesori și mai ales contactul permanent cu lumea artei. Acolo s-a format o tânără care voia să picteze.

Nu știm cât de ambițioasă era în sensul carierei. Nu știm nici dacă își imagina o viață de artistă profesionistă. Dar știm că a pictat și că unele dintre lucrările ei au supraviețuit.

O pictură care nu seamănă cu legenda ei

Una dintre cele mai cunoscute lucrări atribuite lui Jeanne Hébuterne este Femme au chapeau cloche, realizată în 1919. Este o pictură în ulei pe pânză, de aproximativ 92 × 65 de centimetri, semnată „Hébuterne”. Lucrarea este documentată în prezent în arhivele Wikimedia Commons, cu referințe la catalogul operei sale și la o expoziție dedicată cuplului Modigliani-Hébuterne.

Titlul poate fi tradus simplu prin „Femeie cu pălărie cloche”. Pălăria cloche era una dintre imaginile moderne ale femeii anilor 1910. Coborâtă peste frunte și strânsă în jurul capului, avea să devină extrem de populară în anii următori.

Jeanne a ales să picteze o femeie purtând o astfel de pălărie. Nu este un portret al lui Modigliani. Nu este nici unul dintre celebrele portrete pe care el i le-a făcut ei. Este o lucrare care trebuie privită ca parte din propriul ei univers artistic.

Și tocmai aici apare ceva important: atunci când privim picturile lui Jeanne, trebuie să încercăm să nu le căutăm pe Modigliani în fiecare tușă.

Jeanne Hébuterne și portretul

Portretul pare să fi ocupat un loc important în scurta ei operă.

Printre lucrările atribuite lui Jeanne se află Portrait de Chaïm Soutine, reprezentându-l pe pictorul Chaïm Soutine, una dintre figurile importante ale avangardei pariziene. Apare și La vieille dame au collier, cunoscută și sub numele de Portrait d’Eudoxie Hébuterne, datată 1919.

Subiectele sunt interesante. Jeanne nu picta doar chipuri idealizate. Privea oamenii din jurul ei și îi transforma în subiecte. În cazul portretului lui Soutine, avem chiar imaginea unui alt artist din aceeași lume pariziană în care Jeanne încerca să-și găsească locul.

Într-un fel, aceste lucrări sunt mici ferestre către cercul artistic în care a trăit.

„Les toits Rouges” – Parisul văzut de sus

Printre lucrările atribuite ei se află și Les toits Rouges, datată 1916. Titlul înseamnă „Acoperișurile roșii”. Este o alegere care ne arată o altă latură a pictoriței. Jeanne nu a rămas exclusiv în zona portretului, ci a abordat și peisajul urban.

Este important pentru că imaginea tradițională a ei o reduce aproape complet la chipul tinerei Jeanne văzut prin ochii lui Modigliani. Dar o artistă care picta portrete, personaje și peisaje avea un câmp de interes mai larg decât ar sugera legenda „muzei”.

O familie care apare în picturile ei

O altă lucrare atribuită lui Jeanne este La vieille dame au collier, cunoscută și ca Portrait d’Eudoxie Hébuterne. Eudoxie era mama lui Jeanne. Astfel, într-o operă rămasă foarte mică, apare și familia.

Detaliul este important pentru că ne apropie de Jeanne într-un mod diferit de portretele lui Modigliani. Nu mai vedem femeia care îl inspiră pe un artist celebru. Vedem o fiică pictându-și mama. Este o diferență subtilă, dar esențială.

„Adam et Ève”

Printre lucrările atribuite lui Jeanne se află și Adam et Ève, datată 1919. Tema este mult mai ambițioasă decât un simplu portret.

Adam și Eva au fost reprezentați de nenumărați artiști de-a lungul secolelor, iar alegerea acestei teme de către o tânără pictoriță pariziană arată că Jeanne nu era interesată numai de lumea imediată din jurul ei.

Ea putea aborda și teme simbolice sau tradiționale. Din păcate, avem prea puține lucrări pentru a putea reconstrui o evoluție artistică sigură. Și aceasta este una dintre marile probleme ale moștenirii sale.

Câte tablouri a pictat Jeanne?

Aici trebuie să fim prudenți. Nu avem un catalog complet al operei ei comparabil cu cele existente pentru artiști consacrați ai epocii.

Sursele publice reunesc un număr mic de lucrări atribuite lui Jeanne Hébuterne. Categoria dedicată picturilor sale de pe Wikimedia Commons conține în prezent zece imagini, între care Femme au chapeau cloche, Les toits Rouges, Portrait de Chaïm Soutine, La vieille dame au collier, Adam et Ève, precum și alte lucrări sau titluri asociate operei sale.

Asta nu înseamnă automat că Jeanne a pictat exact zece tablouri. Înseamnă că atât de multe lucrări sunt în prezent reprezentate în acea colecție publică.

Opera ei poate să fi fost mai mare. Unele lucrări s-au pierdut. Altele pot fi în colecții private. Unele atribuiri pot fi discutate sau reevaluate. Iar timpul nu i-a oferit lui Jeanne șansa de a-și construi un catalog solid, de a expune sistematic și de a-și apăra opera.

De ce știm atât de puțin despre pictura ei?

Pentru că Jeanne a murit în ianuarie 1920. Avea doar 21 de ani. În același timp, Modigliani murise cu două zile înainte și avea deja în jurul său o rețea de colecționari, comercianți și prieteni interesați de opera lui.

Musée de l’Orangerie o numește explicit pe Jeanne „the young painter Jeanne Hébuterne”, subliniind că ea era pictoriță și partenera lui Modigliani. Muzeul tratează însă în principal opera lui Modigliani și contextul în care au trăit cei doi.

Diferența este enormă.  Modigliani a lăsat sute de lucrări și a intrat în istoria artei moderne. Jeanne a avut douăzeci și unu de ani pentru a-și construi o carieră. Nu este greu de înțeles de ce memoria ei artistică a fost înghițită de cea a lui.

Dar picta ca Modigliani?

Aceasta este poate cea mai interesantă întrebare. Răspunsul simplu este: nu ar trebui să presupunem asta.

Jeanne a trăit lângă Modigliani și a fost pictată obsesiv de el. Dar faptul că el a influențat-o sau că au împărtășit același mediu artistic nu înseamnă că opera ei trebuie privită ca o extensie a operei lui.

Musée de l’Orangerie arată că Modigliani a pictat-o în repetate rânduri și că portretele ei fac parte din seria importantă de figuri feminine realizate în ultimii ani ai artistului.

Dar tablourile lui Jeanne trebuie judecate separat. Ea avea propriile teme. Avea propriile alegeri. Și, foarte probabil, ar fi avut propriile transformări artistice dacă ar fi trăit mai mult.

O artistă care a murit înainte să aflăm ce putea deveni

Aici se află adevărata tragedie artistică a lui Jeanne Hébuterne. Nu doar că a murit foarte tânără. A murit înainte ca lumea să poată decide dacă era o artistă importantă.

În cazul unui pictor care ajunge la 60 sau 70 de ani, putem urmări schimbările de stil, perioadele de criză, influențele, experimentele și maturizarea. La Jeanne avem aproape opusul. Avem fragmente. Câteva portrete. Un peisaj. Câteva compoziții. O serie de lucrări atribuite ei. Și foarte puțin timp. Nu putem spune că ar fi devenit o mare pictoriță. Ar fi o exagerare. Dar putem spune ceva mult mai sigur:

Jeanne Hébuterne era deja pictoriță înainte ca istoria să o transforme în muza lui Modigliani.

Dincolo de „muza lui Modigliani”

În 1917, când l-a cunoscut pe Modigliani, Jeanne era o tânără artistă. În 1919, cu un an înainte de moarte, continua să picteze.

Una dintre lucrările sale din acel an, Femme au chapeau cloche, este semnată și documentată ca lucrare a ei.

Asta este poate cea mai importantă dovadă. Nu legenda. Nu povestea de dragoste. Nu portretele lui Modigliani.

Semnătura ei. „Hébuterne”.

Un nume scris de o mână care voia să fie recunoscută pentru propria muncă. Astăzi, când privim un portret de Modigliani în care apare Jeanne, vedem inevitabil femeia pe care el a iubit și pictat.

Dar când privim o pictură semnată de Jeanne Hébuterne, perspectiva se schimbă. Pentru câteva clipe, Modigliani dispare din cadru. Rămâne doar ea.

Jeanne Hébuterne, pictorița. Și poate că acesta este locul de unde ar trebui să înceapă, nu să se termine, povestea ei în istoria artei.