La 94 de ani, s-a stins Sergiu-George Rizescu, unul dintre ultimii mari martori ai generației care a cunoscut direct închisorile politice ale regimului comunist. Arestat la numai 20 de ani, a trecut prin Pitești, Jilava, Dej și Cavnic și a rămas, până la sfârșitul vieții, unul dintre oamenii care au vorbit despre ceea ce s-a întâmplat în temnițele comuniste.

Moartea sa înseamnă dispariția unui om, dar și pierderea unei mărturii directe despre una dintre cele mai întunecate perioade ale istoriei recente a României. AFDPR a anunțat în august 2026 plecarea sa dintre noi, iar memoria lui rămâne legată atât de experiența detenției, cât și de deceniile în care a încercat să păstreze vie memoria celor persecutați de regimul comunist.

Un tânăr de 20 de ani în închisoarea Pitești

Sergiu-George Rizescu s-a născut la 23 iulie 1932, în Costești, județul Argeș. A absolvit Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești în 1952. În același an, viața lui avea să se schimbe radical.

În decembrie 1952, la numai 20 de ani, a fost arestat pentru apartenența la o organizație anticomunistă și condamnat la cinci ani de închisoare. Tatăl său, preot, fusese arestat cu câteva luni înainte.

Nu era un student la Medicină, așa cum s-a afirmat în unele relatări recente. Sursele memorialistice și documentarea Memorialului Închisoarea Pitești arată că, după terminarea liceului, contextul politic nu îi permisese să urmeze o facultate. La 20 de ani, în locul unei vieți de student, Rizescu intra în sistemul penitenciar comunist.

Pitești, Jilava, Dej și Cavnic

A trecut prin mai multe dintre locurile care au devenit simboluri ale represiunii comuniste: Pitești, Jilava, Dej și Cavnic.

La Pitești a petrecut aproximativ un an și două luni. Memorialul Închisoarea Pitești precizează că Rizescu nu a trecut prin „reeducarea” propriu-zisă, însă a fost victima bătăilor dure din timpul anchetelor.

Această distincție este importantă. Închisoarea Pitești a devenit celebră prin ceea ce istoria numește „Experimentul Pitești” sau „reeducarea prin tortură”, desfășurată în special între 1949 și 1951. Rizescu a ajuns acolo după perioada cea mai cunoscută a experimentului, dar a cunoscut direct violența și condițiile sistemului de detenție politică.

Din Pitești a fost transferat apoi prin alte penitenciare, ajungând inclusiv la Cavnic, unde deținuții erau folosiți la muncă în mina de plumb.

Avea să povestească peste ani că atunci când intra și ieșea din mină își făcea semnul crucii. Pentru un om care fusese ținut în celule și coborât sute de metri sub pământ, simplul fapt de a vedea din nou cerul devenise o experiență extraordinară.

14 iunie 1954: ziua în care a refuzat să devină informator

Una dintre cele mai importante mărturii ale lui Sergiu Rizescu se referă la 14 iunie 1954. A fost scos din celulă și dus în fața a doi ofițeri ai Securității. Scopul era să fie recrutat ca informator.

A refuzat. Pentru un deținut politic, un asemenea refuz putea avea consecințe grave. În lumea închisă a penitenciarelor comuniste, Securitatea încerca nu doar să pedepsească, ci și să controleze și să transforme deținuții în instrumente împotriva propriilor colegi.

Peste decenii, Rizescu avea să descrie momentul printr-o formulare care a devenit una dintre cele mai cunoscute mărturii ale sale: deși se afla în celulă, după ce refuzase colaborarea, se simțea liber.

Era o contradicție doar în aparență. Putea fi închis fizic, dar refuzase să lase regimul să-i controleze conștiința.

Cinci ani de detenție și întoarcerea la viață

Condamnarea sa a fost de cinci ani. În acești ani, tânărul din Costești a cunoscut patru dintre penitenciarele importante ale sistemului concentraționar comunist.

La eliberare, trebuia să-și reconstruiască viața într-o Românie în care regimul care îl condamnase era încă la putere. Nu avea să uite însă ceea ce trăise.

După 1989, odată cu prăbușirea comunismului, experiența sa a căpătat o nouă dimensiune. Nu mai era doar supraviețuitorul unei închisori. Devenise unul dintre oamenii care puteau vorbi în numele unei generații întregi.

De la fost deținut politic la parlamentar

După Revoluția din 1989, Rizescu s-a implicat în viața publică și în reconstrucția politică a României. A devenit membru important al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al organizației Argeș și al Convenției Democrate din Argeș.

A fost ales deputat de Argeș și a ocupat un mandat în Camera Deputaților în perioada 1992–1996, apoi un al doilea între 1996 și 2000.

Pentru un om care cu numai câteva decenii înainte fusese închis de regimul comunist pentru convingerile sale, revenirea în Parlamentul României avea o puternică încărcătură simbolică. Dar activitatea sa publică nu s-a limitat la politică.

O viață dedicată memoriei celor care nu s-au mai întors

După 1989, Sergiu Rizescu s-a implicat în activitatea Asociației Foștilor Deținuți Politici din România.

AFDPR a avut un rol important în recuperarea memoriei victimelor comunismului, în apărarea drepturilor foștilor deținuți politici și în documentarea represiunii comuniste. Asociația arată că membrii săi au contribuit la mii de ore de istorie orală și la publicarea a peste 2.000 de volume de memorialistică despre experiența detenției politice.

Rizescu a fost președintele AFDPR între 2021 și 2024. În arhivele asociației apare și ca președinte al filialei Argeș, iar în ultimii ani ai vieții a rămas una dintre figurile importante ale organizației.

În această calitate, a continuat să vorbească despre colegii săi care nu au supraviețuit închisorilor și despre obligația de a nu transforma memoria comunismului într-o simplă pagină de manual.

Cetățean de onoare al Piteștiului

În 2023, orașul în care fusese închis avea să-i ofere una dintre cele mai importante recunoașteri.

La 20 iulie 2023, Consiliul Local Pitești a votat acordarea titlului de Cetățean de Onoare al municipiului lui Sergiu-George Rizescu. Ceremonia oficială a avut loc pe 11 august, chiar la Memorialul Închisoarea Pitești.

Locul era simbolic. În fața clădirii în care fusese cândva deținut, omul care intrase acolo la numai 20 de ani primea, la 91 de ani, recunoașterea orașului.

Rizescu a vorbit atunci despre cât de greu îi era să se întoarcă în acel loc și și-a amintit că tatăl său, preotul Rizescu, fusese și el închis acolo.

Piteștiul îi recunoștea astfel nu doar suferința, ci și felul în care alesese să vorbească despre ea.

Ultimii ani: memoria înaintea uitării

În ultimii ani ai vieții, Rizescu a rămas un reper pentru cei interesați de istoria represiunii comuniste.

Generația lui se stingea treptat. Cei care au trecut prin Pitești, Gherla, Aiud, Jilava, Sighet, Canal sau minele penitenciare au fost martorii direcți ai unei lumi pe care România de astăzi o poate cunoaște în mare parte doar din documente, fotografii și mărturii.

De aceea, dispariția unui asemenea om nu este doar o știre despre moartea unei personalități. Este și dispariția unei voci.

„Deși eram în celulă, mă simțeam liber” – Poate că această idee rezumă cel mai bine destinul lui Sergiu Rizescu.

Regimul comunist îi putea lua libertatea de mișcare. Îi putea lua anii tinereții. Îl putea închide, ancheta și lovi. Îi putea trimite familia în închisoare și îi putea transforma viața într-o succesiune de celule, transferuri și muncă forțată.

Dar exista o limită pe care Rizescu nu a acceptat să o treacă: aceea de a deveni instrumentul celor care îl închiseseră. A refuzat să fie informator. A ieșit din închisoare.

Și apoi și-a petrecut deceniile de după 1989 încercând să păstreze vie memoria celor care nu au mai apucat să vorbească.

Sergiu-George Rizescu s-a stins în august 2026, la 94 de ani. A lăsat în urmă nu doar o biografie, ci și o mărturie despre cât de mult poate rezista un om atunci când refuză să-și abandoneze conștiința.

Pentru cei care l-au cunoscut și pentru cei care îi vor descoperi povestea abia de acum înainte, lecția lui rămâne simplă: poți pierde libertatea pentru o vreme, dar nu trebuie să renunți niciodată la libertatea de a spune „nu”.

Drum lin în lumină, Sergiu Rizescu. Și memorie veșnică celor care au trecut prin temnițele comuniste și nu s-au mai întors.

Vezi: AFDPR, Memorialul Închisoarea Pitești, AGERPRES și documentarea presei locale și naționale privind activitatea lui Sergiu-George Rizescu.