Un document emis la 22 octombrie 1413, în orașul Trenčín din actuala Slovacie, oferă o perspectivă fascinantă asupra statutului unor familii românești din Transilvania medievală.

Actul îl menționează pe Mihai Walach, un cneaz înnobilat din zona Hațegului, aflat în serviciul voievodului Transilvaniei, Stibor de Stiboricz. Potrivit documentului, Mihai Walach a cumpărat pentru 250 de mărci ungurești dreptul de șoltuz asupra localității Friwald, aflată atunci în Regatul Ungariei.

Odată cu această achiziție, el primea controlul asupra domeniului local, inclusiv asupra terenurilor agricole, pășunilor, pădurilor și veniturilor asociate. Mai mult, voievodul a dispus ca membrii familiei sale să fie protejați de autoritățile locale și să nu fie supuși unor taxe sau intervenții arbitrare.

Documentul este interesant deoarece ilustrează mobilitatea socială și influența unor familii românești din Transilvania în Evul Mediu. Mihai Walach provenea dintr-o familie nobiliară din zona Hațegului, iar împreună cu frații săi participase la celebra bătălie de la Nicopole din 1396, una dintre cele mai importante confruntări dintre statele creștine și Imperiul Otoman.

Descendenții săi au continuat să fie menționați în documentele medievale sub numele Walach, Moț, Klopan și Frivaldszky, devenind parte a nobilimii regionale din secolele următoare.

Un alt detaliu interesant este funcția de șoltuz, întâlnită în numeroase regiuni ale Europei Centrale. Termenul provine din germanul „Schultheiß” și desemna persoana care administra o localitate, colecta taxele și reprezenta autoritatea locală, având atribuții asemănătoare unui primar medieval.

La peste șase secole de la emiterea sa, documentul din 1413 rămâne o mărturie valoroasă despre complexitatea societății medievale transilvănene și despre rolul pe care unele familii românești l-au jucat în structurile politice ale vremii.