Privit astăzi de pe Tâmpa, Brașovul pare să fi crescut în jurul Bisericii Negre, între ziduri, turnuri și acoperișuri colorate. Dar orașul de astăzi este rezultatul unei istorii de aproape opt secole, în care comerțul, războaiele, religiile, incendiile și schimbările politice au modificat permanent înfățișarea și rolul său.
A fost Corona, Brasso, Kronstadt, Brașov și, timp de un deceniu, chiar Orașul Stalin. A fost cetate, centru comercial, oraș săsesc, important centru al culturii românești și, în cele din urmă, unul dintre marile centre industriale ale României comuniste.
Istoria Brașovului este, de fapt, istoria unei așezări aflate într-un loc strategic: la întâlnirea drumurilor care legau Transilvania de Țara Românească și de Moldova.
Înainte de Brașov
Zona în care se află astăzi Brașovul a fost locuită cu mult înainte de apariția orașului medieval.
Poziția geografică era una excepțională. Țara Bârsei reprezenta o depresiune fertilă înconjurată de munți, iar trecătorile Carpaților făceau legătura dintre Transilvania și regiunile aflate la sud de munți.
Adevărata transformare a regiunii începe însă în Evul Mediu, când regii Ungariei au adus coloniști germani în sudul Transilvaniei.
1211 – cavalerii teutoni ajung în Țara Bârsei
În 1211, regele Andrei al II-lea al Ungariei a acordat Țara Bârsei Ordinului Cavalerilor Teutoni.
Misiunea lor era legată de apărarea frontierei regatului și de organizarea teritoriului. Ordinul a rămas în regiune până în 1225, când regele i-a alungat.
Dezvoltarea localităților germane a continuat însă, iar comunitățile săsești au devenit principalii actori ai dezvoltării urbane din regiune.
Primăria Brașovului consideră că întemeierea localității medievale a avut loc probabil în jurul anului 1213, la scurt timp după instalarea teutonilor.
1235 – apare pentru prima dată numele Corona
Prima atestare documentară a Brașovului datează din 1235, când localitatea apare sub numele de Corona.
Este una dintre primele borne sigure ale istoriei orașului.
În documentele medievale vor apărea însă mai multe denumiri. În germană, orașul va fi cunoscut drept Kronstadt, în maghiară Brassó, iar în latină apar forme precum Corona și Brassovia.
Aceste nume reflectă caracterul multicultural al orașului medieval.
1241 – invazia mongolă
La numai câțiva ani după prima atestare documentară, Brașovul avea să treacă prin una dintre cele mai mari catastrofe ale Evului Mediu.
În 1241, armatele mongole au invadat Transilvania. Brașovul a fost distrus, asemenea multor alte așezări din regiune.
După retragerea mongolilor, reconstrucția a devenit o prioritate. În deceniile următoare, orașul avea să-și consolideze poziția economică și administrativă.
În 1252, teritoriul este menționat drept terra Saxonum de Barasu, iar Brașovul începe să se impună ca principal centru al Țării Bârsei.
Secolul al XIV-lea – Brașovul devine un oraș comercial
În secolul al XIV-lea, Brașovul intră într-o perioadă de dezvoltare accelerată.
Poziția sa era ideală. Drumurile comerciale coborau prin trecătorile Carpaților către Țara Românească, iar de aici mărfurile puteau ajunge mai departe spre Balcani și Orient.
În 1351 este menționat Districtul Brașov, iar în 1355 apare documentar Scaunul Brașovului.
În 1358 este consemnat unul dintre cele mai vechi privilegii comerciale pentru negustorii brașoveni în Țara Românească.
În 1364, regele Ludovic I acordă Brașovului dreptul de a organiza târguri anuale.
Un an mai târziu, în 1369, orașul primește dreptul de a depozita mărfurile venite din Europa Centrală. Aceste privilegii au contribuit decisiv la ascensiunea economică a orașului.
Brașovul nu mai era doar o cetate de frontieră. Devenise un mare centru comercial.
1377 – Brașovul își consolidează poziția
În 1377, regele confirmă rolul Brașovului în conducerea politică a districtului Țării Bârsei.
În 1379, sediul ecleziastic al regiunii este transferat la Brașov. Orașul acumulează astfel mai multe funcții: comercială, administrativă și religioasă.
În aceeași perioadă începe una dintre cele mai importante construcții din istoria sa.
1383 – începe construcția Bisericii Negre
În 1383 începe construcția marii biserici gotice cunoscute astăzi drept Biserica Neagră. Lucrările vor dura aproape un secol.
Construcția este finalizată în 1477, iar edificiul devine unul dintre cele mai impresionante monumente gotice din Europa de Est.
Biserica avea să devină simbolul Brașovului.
Numele de „Biserica Neagră” este însă mult mai târziu asociat edificiului. El este legat de efectele marelui incendiu din 1689, când zidurile au fost înnegrite de fum și foc.
1388 – o școală apare în documente
În 1388 este menționată pentru prima dată școala de lângă Biserica Sfânta Maria.
Brașovul devenea astfel nu doar un centru economic, ci și unul educațional. La sfârșitul secolului, comunitatea urbană avea deja instituții complexe, iar legăturile sale cu Europa Centrală deveneau tot mai puternice.
În 1385, un locuitor al Brașovului este consemnat ca student la Universitatea din Viena.
1395 – Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg la Brașov
În 1395, Brașovul a fost scena unui eveniment diplomatic important. Aici s-a încheiat alianța antiotomană dintre Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, și Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești.
Poziția Brașovului explica alegerea locului: orașul era unul dintre punctele esențiale ale relației dintre Transilvania și Țara Românească.
1399 – românii din Șchei
În 1399 apare prima mențiune documentară a bisericii ortodoxe a românilor din Șcheii Brașovului. Șcheii reprezintă una dintre cele mai importante componente ale istoriei românești a Brașovului.
Aici se va dezvolta, în secolele următoare, unul dintre cele mai importante centre de cultură românească din Transilvania.
1421 – Brașovul este atacat de otomani
La începutul secolului al XV-lea, poziția strategică a orașului devine și o problemă.
În 1421, Brașovul este atacat de otomani. Orașul este grav afectat, iar membrii magistratului sunt luați în captivitate. Invazia demonstrează că zidurile și turnurile nu erau doar elemente arhitecturale, ci o necesitate vitală.
Brașovul începe să investească și mai mult în fortificații.
Orașul fortificat
Din a doua jumătate a secolului al XIV-lea și până în secolul al XVII-lea, Brașovul își construiește treptat unul dintre cele mai complexe sisteme defensive urbane din Transilvania.
Zidurile înconjurau orașul, iar fiecare breaslă importantă avea responsabilități în apărarea unei anumite porțiuni.
Au apărut bastioane și turnuri, dintre care unele s-au păstrat până astăzi.
Bastionul Țesătorilor, Bastionul Graft, Turnul Alb, Turnul Negru și Bastionul Fierarilor sunt doar câteva dintre vestigiile acestui sistem.
Fortificațiile aveau și un rol economic: controlau accesul în oraș și protejau depozitele și atelierele negustorilor.
1427 – Sigismund de Luxemburg la Brașov
În 1427, regele Sigismund de Luxemburg a rămas la Brașov timp de aproximativ jumătate de an pentru a organiza apărarea împotriva otomanilor. În același an, orașului îi este acordată și Poiana Brașov.
Brașovul devenise un punct strategic major în apărarea frontierei sud-estice a regatului.
1486 – Brașovul intră în Universitas Saxonum
În 1486, Brașovul și Țara Bârsei sunt integrate în Universitas Saxonum, organizația politică a sașilor transilvăneni.
Aceasta consolida statutul comunității săsești și legăturile dintre principalele orașe și scaune săsești.
Brașovul avea însă o particularitate: datorită comerțului său, legăturile cu lumea românească de peste Carpați erau extrem de puternice.
1521 – primul document păstrat în limba română
Unul dintre cele mai importante momente din istoria limbii române este legat de Brașov.
În 1521, negustorul Neacșu din Câmpulung îi trimite judelui Brașovului o scrisoare despre mișcările trupelor otomane. Este considerată cel mai vechi document păstrat în limba română, scris cu alfabet chirilic.
Faptul că documentul a ajuns la Brașov nu este întâmplător. Orașul era unul dintre principalele centre comerciale și politice prin care circulau informații între Transilvania și Țara Românească.
Johannes Honterus și revoluția culturală
În prima jumătate a secolului al XVI-lea, Brașovul devine și un important centru al Reformei și al tiparului. Johannes Honterus, umanist și reformator născut la Brașov, începe activitatea tipografică în 1539.
În 1541, organizează gimnaziul german, iar în 1547 este menționată biblioteca școlară, care ajunsese să dețină una dintre cele mai importante colecții de cărți din Transilvania.
În 1542, populația săsească și maghiară a Brașovului adoptă luteranismul.
Biserica Sfânta Maria va deveni biserică evanghelică, iar Brașovul se transformă într-unul dintre principalele centre protestante ale Transilvaniei.
Coresi și începuturile tiparului românesc
În perioada 1556–1583, Brașovul este legat de activitatea lui Diaconul Coresi, considerat cel mai important tipograf român al secolului al XVI-lea. Cărțile tipărite de Coresi au avut un rol fundamental în dezvoltarea culturii scrise românești.
Brașovul devenea astfel un punct de întâlnire între cultura germană, maghiară și românească.
1600 – Mihai Viteazul ajunge la Brașov
În anul 1600, Brașovul intră din nou în centrul marilor evenimente politice ale Transilvaniei.
Mihai Viteazul ajunge în oraș în timpul campaniei sale care a dus la realizarea primei uniri politice a Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei sub aceeași autoritate, în 1600.
Brașovul a avut atunci o importanță strategică și politică deosebită, iar Mihai Viteazul a convocat aici Dieta Transilvaniei.
1612 – lupta lui Michael Weiss
În 1612, judele Brașovului, Michael Weiss, conduce rezistența orașului împotriva principelui Gabriel Báthory.
Conflictul se încheie tragic pentru Weiss, care moare în luptă. Episodul demonstrează încă o dată gradul de autonomie și puterea economică pe care Brașovul o dobândise.
1689 – ziua în care Brașovul a ars
La 21 aprilie 1689, Brașovul este lovit de cel mai devastator incendiu din istoria sa.
Focul distruge o mare parte a orașului. Case, ateliere, depozite și clădiri religioase sunt afectate, iar Biserica Sfânta Maria este grav avariată.
Zidurile bisericii se înnegresc, iar de aici va deveni consacrat numele de Biserica Neagră.
Incendiul schimbă definitiv imaginea orașului. Reconstrucția care urmează introduce numeroase elemente baroce în arhitectura Brașovului, ceea ce explică în parte amestecul de stiluri pe care îl vedem astăzi în centrul istoric.
1688–1689 – Brașovul intră în epoca habsburgică
În 1688, brașovenii se răscoală împotriva noii conduceri austriece.
În anul următor, are loc incendiul devastator. Transilvania intrase într-o nouă epocă politică, iar Brașovul avea să fie integrat în structurile Imperiului Habsburgic.
1781 – un nou statut pentru comunitățile orașului
În 1781, împăratul Iosif al II-lea emite rescriptul de concivilitate și edictul de toleranță religioasă. Măsurile contribuie la dezvoltarea economică și socială a comunităților românești din oraș.
În secolul al XIX-lea, Brașovul devine unul dintre centrele importante ale emancipării culturale și naționale românești din Transilvania.
Brașovul și 1848
Revoluțiile europene din 1848 ajung și în Transilvania.
Brașovul devine unul dintre centrele mișcării românești, iar aici se afirmă o burghezie românească tot mai puternică.
Orașul nu mai este doar centrul economic al sașilor. Structura sa socială se schimbă, iar românii dobândesc o prezență tot mai importantă în viața economică, culturală și politică.
Secolul al XIX-lea – orașul iese dintre ziduri
Timp de sute de ani, Brașovul fusese concentrat în interiorul fortificațiilor.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, această situație începe să se schimbe. Orașul se extinde spre suburbii, în special spre Blumăna, iar unele dintre vechile fortificații sunt demolate treptat pentru a face loc noilor artere și clădiri.
Brașovul începe să capete aspectul unui oraș modern.
1918 – Brașovul devine parte a României
După Primul Război Mondial, Transilvania se unește cu România. La 1 decembrie 1918 este proclamată Unirea, iar Brașovul intră în componența României.
Gheorghe Baiulescu devine primul primar român al Brașovului. Pentru oraș începe o nouă etapă istorică.
1950 – Brașov devine „Orașul Stalin”
Una dintre cele mai radicale schimbări de nume din istoria orașului are loc după instaurarea regimului comunist.
În 1950, Brașovul este redenumit Orașul Stalin. Numele va fi folosit până în 1960.
În acea perioadă, orașul este transformat într-un puternic centru industrial. Populația crește rapid, iar cartiere întregi de blocuri sunt construite pentru muncitorii veniți să lucreze în fabricile orașului.
Brașovul medieval începe să fie înconjurat de orașul industrial.
15 noiembrie 1987 – muncitorii ies în stradă
La 15 noiembrie 1987, Brașovul intră din nou în istorie.
Mii de muncitori de la uzina „Steagul Roșu” protestează împotriva condițiilor economice și a regimului comunist. Protestul se transformă într-o manifestație împotriva conducerii lui Nicolae Ceaușescu.
Reprimarea este dură. Evenimentul devine unul dintre cele mai importante acte de contestare publică a regimului comunist înainte de Revoluția din 1989.
1989 – Brașov, oraș-martir
În decembrie 1989, Brașovul participă la Revoluția Română. După căderea regimului comunist, orașul primește titlul de „oraș-martir”.
Astfel se încheie ultima mare etapă dramatică din istoria modernă a Brașovului.
Un oraș cu mai multe nume și mai multe istorii
Puține orașe românești au trecut prin atât de multe identități.
A fost Corona în documentele medievale, Brasso în limba maghiară și Kronstadt pentru comunitatea germană. A fost Brașovul orașului medieval, centrul comercial care lega Transilvania de Țara Românească, orașul lui Honterus și Coresi, orașul lui Mihai Viteazul, orașul distrus de foc în 1689.
Apoi a devenit Orașul Stalin, unul dintre marile centre industriale ale comunismului, iar după 1989 și-a recuperat numele de Brașov.
Astăzi, zidurile, bastioanele, Biserica Neagră, Piața Sfatului și străzile vechi păstrează urmele acestor epoci. Brașovul nu este doar unul dintre cele mai frumoase orașe istorice din România. Este un oraș în care aproape fiecare secol a lăsat o urmă vizibilă.
Iar poate tocmai aceasta este adevărata poveste a Brașovului: nu faptul că a supraviețuit secolelor, ci că a reușit de fiecare dată să se reconstruiască după ele.
Documentare: Primăria Municipiului Brașov – Istorie; Forumul Democrat al Germanilor din Brașov – Istoria Brașovului; lucrări istorice și documentare despre Brașov, Transilvania și comunitatea săsească.
