Există orașe care păstrează istoria în muzee. Și există orașe în care istoria pare să fi fost construită direct în ziduri. Alba Iulia este unul dintre ele.

Sub cetatea de astăzi se află urmele unui oraș dacic, ale unuia dintre cele mai importante centre romane din Dacia, ale unei reședințe medievale și ale capitalei Principatului Transilvaniei. Aici a intrat Mihai Viteazul în 1599, aici au fost executați Horea și Cloșca în 1785, iar la 1 Decembrie 1918 aici s-a proclamat Unirea Transilvaniei cu România. Mai puțin de patru ani mai târziu, în același oraș, Ferdinand I și Maria au fost încoronați ca regi ai României Mari.

Alba Iulia nu este, așadar, doar un oraș vechi din România. Este unul dintre locurile în care se pot urmări, aproape strat peste strat, momente esențiale din istoria acestui teritoriu.

Înainte de Alba Iulia a fost Apoulon

Istoria zonei începe cu mult înainte de apariția orașului medieval.

Pe înălțimile din apropiere, în zona Piatra Craivei, a existat o importantă așezare dacică identificată cu Apoulon. Poziția sa controla o zonă importantă a văii Mureșului și accesul către Munții Apuseni, bogați în resurse minerale.

Numele vechi avea să supraviețuiască într-o formă schimbată.

După cucerirea Daciei de către romani, aici avea să apară Apulum, unul dintre cele mai importante centre ale noii provincii romane.

Apulum – orașul roman de la Mureș

După războaiele dintre împăratul Traian și Decebal, romanii au înțeles rapid valoarea strategică a zonei.

Apulum era amplasat pe malul Mureșului, într-un punct care permitea controlul circulației de-a lungul văii și accesul către zona auriferă a Munților Apuseni. În acest loc a fost instalată o legiune romană, iar pentru aceasta a fost construit un mare castru militar.

Așezarea s-a dezvoltat rapid. În jurul castrului militar au apărut clădiri administrative, locuințe, ateliere și spații comerciale. Apulum a devenit unul dintre cele mai importante centre ale Daciei romane.

Astăzi, Alba Iulia este supranumită uneori „orașul celor trei fortificații”, deoarece trei mari sisteme defensive, aparținând unor epoci diferite, au existat succesiv în aceeași zonă.

Este una dintre cele mai spectaculoase particularități ale orașului: să mergi prin cetatea actuală înseamnă, în anumite locuri, să calci peste urmele unor fortificații ridicate la secole distanță una de alta.

După retragerea romanilor

În secolul al III-lea, administrația romană se retrage din Dacia, iar vechiul sistem urban al provinciei intră într-un proces de transformare.

Pentru următoarele secole, informațiile sunt mai puține. Dar zona nu dispare din istorie.

În Evul Mediu, Alba Iulia reapare ca un important centru politic și religios al Transilvaniei. Aici se dezvoltă episcopia catolică, iar vechea zonă fortificată este transformată și adaptată noilor realități politice.

În interiorul cetății medievale se află și Catedrala Romano-Catolică, unul dintre cele mai importante monumente medievale din Transilvania.

În ea a fost înmormântat Iancu de Hunedoara, mort în 1456, după victoria de la Belgrad împotriva otomanilor. Mormântul său se află și astăzi în catedrală.

Alba Iulia devine capitală

Unul dintre cele mai importante momente din istoria orașului vine în secolul al XVI-lea.

După transformările politice provocate de înfrângerea Ungariei la Mohács, în 1526, Transilvania intră într-o nouă etapă.

Începând din 1541, Alba Iulia devine capitala Principatului autonom al Transilvaniei. Pentru aproximativ un secol și jumătate, orașul va fi reședința principilor Transilvaniei.

Asta schimbă radical statutul orașului.

Alba Iulia nu mai este doar un centru regional. Devine unul dintre locurile în care se iau decizii politice care afectează întreaga Transilvanie.

Se construiesc palate, instituții și noi fortificații, iar orașul cunoaște o perioadă de dezvoltare urbană și culturală.

1599 – Mihai Viteazul intră în Alba Iulia

La sfârșitul secolului al XVI-lea, Alba Iulia avea să devină scena unuia dintre cele mai cunoscute momente din istoria românilor.

În 1599, după victoria de la Șelimbăr, Mihai Viteazul intră triumfal în Alba Iulia, la 1 noiembrie.

În anul următor, după campania din Moldova, ajunge să controleze cele trei principate românești: Țara Românească, Transilvania și Moldova.

Pentru scurt timp, Alba Iulia devine centrul politic al acestei construcții.

Nu era România în sensul modern al cuvântului și nici un stat național în sensul secolelor XIX–XX. Era însă prima dată când cele trei principate se aflau sub autoritatea aceluiași domnitor.

Tocmai de aceea, Alba Iulia va rămâne legată definitiv de numele lui Mihai Viteazul.

Unirea lui Mihai Viteazul și Unirea din 1918

Aici apare una dintre cele mai puternice suprapuneri simbolice ale istoriei orașului.

În 1599, Mihai Viteazul își stabilește autoritatea asupra Transilvaniei.

În 1918, după mai bine de trei secole, Alba Iulia devine din nou scena unui act de unificare, de această dată în contextul formării României Mari.

Diferența dintre cele două momente este esențială: primul a fost rezultatul unei cuceriri și al unei construcții politice personale, în timp ce în 1918 unirea Transilvaniei cu România a fost decisă prin reprezentanții aleși ai românilor transilvăneni în cadrul Marii Adunări Naționale.

Dar memoria istorică le-a legat definitiv.

1784 – Horea și Cloșca

Înainte de 1918, Alba Iulia avea să fie martora unui alt episod dramatic.

Răscoala țărănească din Transilvania din 1784, condusă de Horea, Cloșca și Crișan, a fost înăbușită de autoritățile habsburgice.

La 28 februarie 1785, Horea și Cloșca au fost executați la Alba Iulia, pe Dealul Furcilor.

Evenimentul a transformat locul într-un simbol al luptei împotriva nedreptăților sociale și politice. Astăzi, memoria lor este prezentă în monumentele și traseele istorice ale orașului.

Cetatea care a devenit o fortăreață Vauban

Alba Iulia pe care o vedem astăzi este dominată de imensa cetate în formă de stea.

Construcția actualei fortificații a început în 1715, în timpul dominației habsburgice, și a fost finalizată în 1738. Ea a fost concepută după principiile sistemului de fortificații bastionare de tip Vauban, devenind una dintre cele mai impresionante cetăți de acest tip din România.

Dar cetatea actuală nu a apărut pe un teren gol. Ea a fost ridicată peste fortificațiile medievale și peste structurile anterioare, astfel încât în interiorul ei se află urmele mai multor epoci.

Este unul dintre motivele pentru care Alba Iulia este atât de importantă pentru istoria urbană a României.

1 Decembrie 1918

Și apoi vine ziua care avea să schimbe definitiv identitatea orașului.

În dimineața zilei de 1 decembrie 1918, oameni din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș se îndreptau spre Alba Iulia.

În oraș s-a reunit Marea Adunare Națională. Cei 1.228 de delegați au participat la lucrările care au dus la adoptarea rezoluției privind unirea Transilvaniei cu România. În afara orașului, pe Câmpul lui Horea, s-a adunat o mulțime estimată de sursele locale la peste 100.000 de persoane.

Locul în care s-a desfășurat adunarea este cunoscut astăzi drept Sala Unirii.

Clădirea era, în 1918, cazinou militar. Destinația sa avea să se schimbe radical după eveniment, devenind unul dintre cele mai importante spații memoriale ale României.

Unirea a fost apoi ratificată prin Decretul-Lege nr. 3631 din 11/24 decembrie 1918.

1922 – încoronarea României Mari

Alba Iulia nu și-a încheiat rolul după 1918.

La 15 octombrie 1922, în Catedrala Încoronării, au fost încoronați Ferdinand I și Maria, ca regi ai României Mari.

Catedrala fusese construită special în anii 1921–1922, după proiectul arhitectului Victor Ștefănescu. Arhitectura sa a fost inspirată de biserica domnească din Târgoviște.

Ceremonia a dat orașului o nouă dimensiune simbolică.

Dacă în 1918 Alba Iulia fusese locul proclamării unirii, în 1922 devenea scena ceremoniei prin care noul stat român își celebra oficial monarhia și dimensiunea națională.

Un oraș în care trecutul stă unul peste altul

Poate cea mai fascinantă caracteristică a Albei Iulia este că aici trecutul nu trebuie căutat foarte departe.

Un drum prin cetate poate trece, în câteva minute, prin epoci complet diferite.

Poți vedea urmele Apulumului roman, apoi zidurile cetății medievale, palatul principilor Transilvaniei, fortificația habsburgică, Catedrala Romano-Catolică și Catedrala Încoronării.

La câteva sute de metri se află Sala Unirii. Iar între aceste monumente se află străzi pe care au trecut soldați romani, principi transilvăneni, nobili, negustori, țărani răsculați, revoluționari și delegați ai Marii Adunări Naționale.

Alba Iulia – un oraș, trei cetăți, două uniri

Alba Iulia poate fi privită ca o cronologie construită din piatră. Apoulon amintește de lumea dacică. Apulum vorbește despre Imperiul Roman. Cetatea medievală păstrează memoria principilor Transilvaniei.

Mihai Viteazul a legat orașul de prima unire politică a celor trei principate. Horea și Cloșca au transformat Alba Iulia într-un loc al memoriei și sacrificiului. Cetatea Vauban a schimbat pentru totdeauna peisajul orașului. Iar în 1918, Alba Iulia a devenit simbolul Marii Uniri.

De aceea, titlul de „cetatea care a schimbat istoria României” nu este doar o formulă spectaculoasă.

Alba Iulia nu a schimbat singură istoria. Dar, de mai multe ori, istoria a ales Alba Iulia drept locul în care să se întâmple.

Vezi: Primăria Municipiului Alba Iulia – documentația istorică și de patrimoniu; Apulum – informații despre istoria orașului, cetate și Catedrala Încoronării; documentația oficială privind Sala Unirii și patrimoniul istoric al municipiului