Într-unul dintre portretele sale, Jeanne Hébuterne a pictat un bărbat cu privirea obosită, chipul ușor răsucit și o prezență aproape neliniștitoare. Era Chaïm Soutine.
Pentru Jeanne, Soutine nu era doar un model. Era unul dintre artiștii pe care îi întâlnea în cercul parizian al lui Amedeo Modigliani. Pentru istoria artei, însă, Soutine avea să devină una dintre figurile importante ale picturii moderne, un artist care a transformat deformarea, materia și culoarea într-un limbaj personal.
Astăzi, lucrările lui se află în marile muzee ale lumii. Dar începutul nu semăna deloc cu succesul de mai târziu.
Cine a fost Chaïm Soutine?
Chaïm Soutine s-a născut în 1893, în Smilovitchi, în apropiere de Minsk, într-o familie evreiască numeroasă și săracă. Era unul dintre cei unsprezece copii ai unui croitor. Sursele muzeale îl identifică drept artist născut în Imperiul Rus, pe teritoriul actualului Belarus.
Încă din copilărie era atras de desen. Dar într-un mediu tradițional, în care reprezentarea figurii umane putea intra în conflict cu anumite interpretări religioase, pasiunea lui nu era privită cu ochi buni. Barnes Foundation relatează că Soutine a întâmpinat opoziție pentru interesul său față de imagini și că, după un incident legat de realizarea unui portret, a fost trimis la Minsk pentru a studia. Mai târziu a urmat cursuri la o academie din Vilna.
Era însă hotărât să devină pictor. În jurul anului 1911–1913 a ajuns la Paris. Avea puțini bani, aproape nicio siguranță și niciun motiv real să creadă că va deveni celebru.
Parisul avea însă ceva ce nu-i putea oferi locul de unde venise: o lume artistică în care putea încerca să-și găsească propria voce.
La Ruche, printre artiști veniți din toate colțurile Europei
Soutine s-a stabilit în mediul boem al Parisului, iar unul dintre locurile importante pentru el a fost La Ruche, celebra colonie de artiști din Montparnasse.
Acolo s-au întâlnit artiști veniți din Europa de Est și din alte regiuni ale continentului. Printre ei se aflau Marc Chagall și Amedeo Modigliani.
Metropolitan Museum notează că Soutine a lucrat la La Ruche alături de Modigliani și Chagall și că acolo a început să experimenteze cu o pictură expresivă, bazată pe tușe groase și aplicarea energică a culorii.
Era o lume în care artiștii puteau locui în condiții dificile, împărțeau ateliere și modele și încercau să supraviețuiască din artă.
Soutine era printre cei mai săraci. Dar avea un prieten important. Modigliani.
Soutine și Modigliani
Modigliani era cu aproximativ zece ani mai în vârstă și devenise unul dintre oamenii care l-au susținut pe Soutine. Cei doi au devenit apropiați.
Modigliani i-a înțeles talentul și, în 1916, l-a prezentat comerciantului de artă Léopold Zborowski. Acesta avea să devină unul dintre susținătorii lui Soutine. National Gallery of Art menționează că Modigliani a insistat ca Zborowski să se ocupe de lucrările prietenului său.
Există și un portret celebru al lui Soutine realizat de Modigliani în 1918, aflat astăzi la National Gallery of Art din Washington. Este interesant să-l privim alături de portretul făcut de Jeanne Hébuterne.
Avem astfel trei artiști legați într-o singură poveste: Modigliani îl pictează pe Soutine, Jeanne îl pictează pe Soutine, iar Soutine își construiește în paralel propria operă.
Portretul lui Jeanne Hébuterne
Portretul lui Chaïm Soutine realizat de Jeanne Hébuterne este una dintre cele mai interesante lucrări rămase de la tânăra pictoriță.
Este un ulei pe pânză de 73,4 × 54,5 cm, semnat „Hébuterne” în partea dreaptă sus și datat aproximativ 1917–1919. Lucrarea este documentată astăzi în colecția FAMM și are o proveniență care pornește de la atelierul artistei.
Faptul că Jeanne l-a ales pe Soutine ca subiect nu este întâmplător. Era un om pe care îl cunoștea din cercul artistic în care trăia.
Dar există și ceva mai profund. Soutine era deja un personaj vizual puternic. Avea un chip expresiv, o prezență fizică aparte și o personalitate care se potrivea cu ceea ce interesa pictura modernă a epocii. Jeanne nu trebuia să inventeze nimic. Trebuia doar să-l privească.
Ce picta Soutine?
Aici începe partea care îl face cu adevărat interesant. Soutine a pictat oameni. Dar și animale. Flori. Pești. Copaci. Case. Peisaje.
Și totuși, aproape orice atingea devenea recognoscibil ca fiind al lui. Nu pentru că subiectele erau neobișnuite, ci pentru că le transforma prin pictură.
Un peisaj putea părea răsucit. Un chip putea deveni asimetric. Mâinile puteau părea prea mari. Copacii puteau să se încline ca și cum ar fi fost împinși de vânt. Iar carnea, florile sau peștele puteau deveni aproape materia picturii însăși.
Portretele – oameni care par că se mișcă
Soutine este cunoscut pentru portretele sale intens expresive. Un exemplu este Woman with Round Eyes, realizat în jurul anului 1919 și aflat astăzi la Barnes Foundation.
Personajul este așezat într-o poziție clasică, dar Soutine distruge liniștea portretului prin culoare și tușă. Chipul este construit din roșu, verde, albastru și portocaliu, iar mâinile devin aproape independente de restul corpului. Barnes Foundation descrie această combinație drept o transformare radicală a convențiilor tradiționale ale portretului.
Soutine nu încerca neapărat să reproducă exact chipul unui om. Îl transforma. Îl făcea să pară viu prin deformare. Aici se află una dintre cheile picturii lui. Deformarea nu era o greșeală. Era metoda lui.
Bucătarii, chelnerii și oamenii obișnuiți
Soutine a găsit subiecte și printre oamenii care lucrau în restaurante și hoteluri. Bucătari. Chelneri. Băieți de prăvălie. Portari.
Unul dintre cele mai cunoscute exemple este The Pastry Chef, pictat în jurul anului 1919. Este imaginea unui tânăr cofetar, dar Soutine nu îl prezintă ca pe o simplă scenă de gen.
Fața devine aproape sculpturală. Hainele și trupul sunt construite prin pete de culoare. Iar urechea exagerat de mare devine unul dintre punctele care atrag imediat privirea. Lucrarea avea să joace un rol important în cariera lui.
În 1922, colecționarul american Albert C. Barnes a vizitat atelierul lui Soutine. A văzut The Pastry Chef. Și a cumpărat-o. Nu s-a oprit însă aici.
În următoarele săptămâni, Barnes avea să cumpere peste 50 de lucrări ale lui Soutine, prin intermediul comerciantului Paul Guillaume.
Pentru un artist care fusese aproape necunoscut în afara cercurilor boeme pariziene, momentul a schimbat radical situația.
Pești, carne și flori
Soutine nu s-a limitat la portrete. A pictat naturi statice care pot fi greu de privit. Una dintre cele mai cunoscute este Still Life with Fish, realizată în jurul anului 1920.
Metropolitan Museum observă că peștii pictați cu gurile deschise par aproape să respire, iar aplicarea groasă și forțată a vopselei anunță intensitatea expresionistă a operei sale de maturitate.
A pictat și carne, păsări și animale. Nu încerca să facă aceste lucruri frumoase în sensul tradițional al cuvântului. În schimb, le făcea imposibil de ignorat. Materia devenea subiect. Culoarea devenea emoție.
Peisajele care par să se miște
Poate că cele mai surprinzătoare lucrări ale lui Soutine sunt peisajele. În jurul anilor 1919–1922, pictorul a lucrat în sudul Franței, în special la Céret. Acolo, casele, copacii și dealurile nu apar ca într-o fotografie. Totul pare instabil.
În Group of Trees, realizat în jurul anului 1922 și aflat la Barnes Foundation, copacii se ridică într-o structură aproape violentă, iar tușele sunt aplicate fără o separare clară între prim-plan și fundal. Rezultatul este un peisaj care pare că se răsucește în fața privitorului.
În Landscape of Gourdon, dealurile și copacii par să apese asupra spațiului. Nu este natura așa cum o vedem. Este natura așa cum o simțea Soutine.
De ce picturile lui par neliniștitoare?
Pentru că Soutine nu respecta liniștea formelor. Un copac nu trebuia să fie vertical. Un chip nu trebuia să fie perfect proporționat. Un pește nu trebuia să fie apetisant. Un om nu trebuia să stea nemișcat în portret. În mâinile lui Soutine, lumea devenea instabilă.
Această manieră este legată de expresionism și de ceea ce istoria artei numește Școala din Paris, însă Soutine nu s-a încadrat confortabil într-o singură mișcare. National Gallery of Art îl prezintă ca pe un artist cu o manieră proprie, iar Metropolitan Museum subliniază influențele foarte diferite care au trecut prin pictura sa, de la El Greco și Van Gogh până la Fauvism.
Asta explică și de ce pictura lui este atât de greu de confundat cu a altcuiva.
De la artist sărac la pictor colecționat
Succesul nu a venit imediat. Anii parizieni de început au fost marcați de sărăcie. Dar, după apariția unor susținători precum Zborowski și, mai târziu, Albert Barnes, situația s-a schimbat.
Barnes a avut un rol decisiv în recunoașterea lui Soutine în Statele Unite. Fundația Barnes are astăzi 21 de picturi de Soutine în colecție. Printre ele se află portrete, peisaje, flori și naturi statice.
Este aproape ironic. Artistul care abia putea supraviețui la Paris a ajuns să fie una dintre figurile importante ale colecției unuia dintre marii colecționari americani ai secolului XX.
Soutine și arta care avea să vină
Influența lui Soutine nu s-a încheiat odată cu moartea sa. Barnes Foundation și Musée de l’Orangerie au organizat în 2021 expoziția Soutine / de Kooning, dedicată legăturilor dintre pictura lui Soutine și opera lui Willem de Kooning.
Expoziția a urmărit inclusiv modul în care suprafețele construite prin straturi de vopsea și energia tușelor lui Soutine au contribuit la dezvoltarea picturii figurative și abstracte a lui de Kooning în deceniile următoare.
Cu alte cuvinte, pictura lui Soutine nu a rămas în anii 1920. A continuat să vorbească unor artiști care au venit după el.
Ultimii ani
Soutine nu a avut o viață lungă. S-a născut în 1893 și a murit în 1943, în Franța. Ultimii ani au fost complicați de război și de ocupația germană. Era un artist evreu într-o Franță ocupată. S-a ascuns de autorități și a încercat să evite arestarea.
În 1943, starea lui de sănătate s-a agravat, iar Soutine a murit la Paris. Avea aproximativ 50 de ani. Nu a apucat să vadă amploarea influenței pe care pictura lui avea să o aibă asupra generațiilor următoare.
Și apoi rămâne tabloul
Poate că cel mai interesant lucru despre Chaïm Soutine este că, atunci când îi citești biografia, înțelegi o parte din pictură.
Copilul sărac dintr-o familie numeroasă. Tânărul care pleacă spre Paris. Artistul care trăiește în sărăcie la La Ruche. Prietenul lui Modigliani. Pictorul pe care Jeanne Hébuterne îl așază în fața pânzei.
Omul care găsește frumusețe în chipuri imperfecte, în pești, în flori, în copaci și în oameni obișnuiți. Dar, după toate acestea, rămâne ceva mai important.
Pictura.
Privești un Soutine și nu ai nevoie să știi unde s-a născut pentru a simți că ceva nu este liniștit în imagine. Casele se înclină. Copacii se răsucesc. Chipurile par să pulseze. Culorile se lovesc unele de altele. Și tocmai de aceea portretul lui Chaïm Soutine pictat de Jeanne Hébuterne capătă astăzi o semnificație aparte.
O tânără pictoriță care avea să moară la 21 de ani a privit un alt pictor aflat încă la începutul drumului său și l-a transformat într-o imagine.
Astăzi, noi îl privim pe Soutine prin picturile lui. Iar printre aceste imagini există și una semnată de Jeanne Hébuterne. Două destine scurte, păstrate pe pânză.
