În perioada interbelică, România a investit masiv în dezvoltarea industriei grele. Unul dintre cele mai spectaculoase rezultate a fost apariția automotoarelor Malaxa, construite la București și exportate inclusiv în alte țări.

Succesul lor nu a fost întâmplător.

Uzinele Malaxa deveniseră un gigant industrial

Nicolae Malaxa investise în tehnologii occidentale și în colaborări cu firme europene consacrate.

Astfel, uzinele produceau locomotive, material rulant, motoare și numeroase componente industriale la standarde comparabile cu cele occidentale.

Automotorul seria 1000 reprezenta vârful acestor investiții.

Motoare Diesel moderne

Spre deosebire de trenurile clasice, automotorul nu avea nevoie de locomotivă.

Cele două motoare Ganz-Jendrassik dezvoltau împreună 440 CP și permiteau accelerații rapide, consum redus și costuri mai mici de exploatare.

Acest concept avea să devină norma în transportul regional european abia după război.

De ce nu a continuat dezvoltarea

Al Doilea Război Mondial a întrerupt multe proiecte industriale. După instaurarea regimului comunist, prioritățile economice s-au schimbat, iar multe dintre soluțiile tehnice dezvoltate înainte de război nu au mai fost continuate în aceeași formă.

Cu toate acestea, automotoarele Malaxa au rămas în circulație timp de zeci de ani, demonstrând robustețea construcției.

Astăzi, ele reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale industriei românești interbelice și un exemplu că România putea produce tehnologie competitivă la nivel european.

Mai mult: Documentația Uzinelor Malaxa, Studii privind industria românească interbelică