În istoria Primului Război Mondial există numeroase nume care au rămas în documentele militare, dar despre care astăzi știm foarte puțin. Unul dintre ele este Profiriu Nicolae, un ziarist român care, deși beneficia de scutire de la serviciul militar, s-a înrolat voluntar și a ajuns pe frontul din Moldova în vara anului 1917.

Informația este consemnată de Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, instituție aflată în subordinea Ministerului Apărării Naționale. Potrivit evidenței publicate de ONCE, Profiriu Nicolae era unicul fiu al unei mame văduve și, din acest motiv, era scutit de serviciul militar. Cu toate acestea, el a fost înrolat ca voluntar în Regimentul 86 Infanterie.

România în vara anului 1917

Pentru a înțelege în ce moment al războiului a ajuns Profiriu Nicolae pe front, trebuie privită situația României din vara anului 1917.

După campania dificilă din 1916, armata română se retrăsese în Moldova, unde, în lunile următoare, a fost reorganizată și instruită cu sprijinul misiunii militare franceze. În vara lui 1917, armata română a trecut la operațiuni defensive și ofensive importante, în condițiile în care frontul din Moldova devenise principala zonă de rezistență a României.

Luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz au avut loc într-un interval relativ scurt și au împiedicat Puterile Centrale să obțină obiectivul urmărit pe frontul românesc, acela de a străpunge apărarea și de a scoate România din război.

Bătălia de la Oituz a început la 8 august 1917, după calendarul gregorian, și s-a desfășurat în zona văilor Oituzului, Slănicului și Cașinului. Armata a 2-a Română, comandată de generalul Alexandru Averescu, a avut misiunea de a opri ofensiva germano-austro-ungară către valea Trotușului.

Luptele s-au purtat în special pentru controlul unor poziții dominante precum Cireșoaia și Coșna, într-un teren dificil, muntos și împădurit. Pentru trupele Puterilor Centrale, ocuparea acestor poziții ar fi deschis drumul către Valea Trotușului și către importantele comunicații din Moldova.

Un ziarist printre soldații Regimentului 86 Infanterie

În acest context a ajuns Profiriu Nicolae în rândurile armatei.

Sursa oficială nu oferă multe informații biografice despre el. Știm că era ziarist și că situația sa familială era una care îi permitea să fie scutit de serviciul militar, fiind singurul fiu al unei femei văduve. Documentul nu explică motivele personale pentru care a decis să se înroleze, iar aici este important să facem diferența între ceea ce știm din surse și ceea ce putem doar presupune.

Cert este că Profiriu Nicolae a ales să se înroleze voluntar și a fost încadrat în Regimentul 86 Infanterie. Nu este menționat în sursa ONCE ca ofițer sau comandant, ci ca voluntar care a ajuns în rândurile unei unități de infanterie implicate în luptele de la Oituz.

Regimentul 86 Infanterie făcea parte din structurile armatei române care au participat la campania din Moldova, iar pentru un om care provenea din lumea presei, trecerea de la activitatea de ziarist la viața de soldat în timpul unui război reprezenta o schimbare radicală de existență.

Totuși, în lipsa unor scrisori, articole sau mărturii personale atribuite lui Profiriu Nicolae, nu putem spune ce anume l-a determinat să ia această decizie. Putem consemna doar faptul documentat că a făcut-o.

Oituz, unul dintre marile fronturi ale verii lui 1917

La începutul lunii august, zona Oituzului a devenit unul dintre punctele esențiale ale frontului românesc.

Ofensiva Puterilor Centrale a început în forță, iar trupele germane și austro-ungare au încercat să înainteze prin zona montană către Valea Trotușului. În zilele următoare s-au purtat lupte extrem de intense pentru Cireșoaia, Coșna și alte poziții strategice.

La Cireșoaia, de exemplu, trupele române și ruse au desfășurat un contraatac important la 12 august, iar luptele pentru pozițiile dominante din zonă au continuat în zilele următoare. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor consemnează numeroși militari români căzuți în această zonă în aceleași zile.

Armata română a reușit în cele din urmă să oprească ofensiva. Victoria de la Oituz, obținută cu pierderi importante, a avut o semnificație strategică majoră pentru apărarea Moldovei și s-a înscris alături de Mărăști și Mărășești în seria marilor confruntări ale armatei române din vara anului 1917. Ministerul Apărării Naționale estimează la 12.350 numărul militarilor români morți, răniți și dispăruți în operațiunile de la Oituz.

Moartea lui Profiriu Nicolae

Pentru Profiriu Nicolae, luptele de la Oituz au avut însă un final diferit. Oficiul Național pentru Cultul Eroilor consemnează că a murit în august 1917, în timpul Bătăliei de la Oituz, în primele tranșee de trăgători. Sursa nu oferă o zi exactă a morții și nici circumstanțe mai detaliate, astfel încât acestea nu ar trebui completate prin presupuneri.

Este una dintre acele informații istorice care rămân surprinzător de scurte în documente. Știm cine era, știm că era ziarist, știm că era unicul fiu al unei mame văduve, știm că beneficia de scutire, știm că s-a înrolat voluntar și știm că a ajuns în Regimentul 86 Infanterie. Știm, de asemenea, că a murit în august 1917, în luptele de la Oituz.

Dincolo de aceste date, biografia lui se pierde aproape complet în documentele războiului.

Un nume dintr-o generație sacrificată de război

Povestea lui Profiriu Nicolae nu trebuie transformată într-o legendă pentru a fi interesantă. Tocmai informațiile puține pe care le avem îi dau un loc aparte printre numeroșii oameni care au trecut prin Primul Război Mondial.

Era ziarist într-o perioadă în care presa reprezenta una dintre principalele forme de informare publică. Era singurul fiu al unei femei văduve și, potrivit evidenței oficiale, beneficia de scutire de la serviciul militar. Cu toate acestea, s-a înrolat voluntar și a ajuns într-una dintre cele mai grele zone ale frontului românesc.

În august 1917, la Oituz, numele său s-a adăugat celor ale miilor de militari români care au murit în luptele pentru apărarea Moldovei.

Astăzi, Profiriu Nicolae nu este unul dintre numele cele mai cunoscute ale Primului Război Mondial. Nu a fost general, nu a comandat o divizie și nu a rămas în istorie printr-o mare decizie militară. A fost un ziarist care a intrat voluntar în armată și care și-a pierdut viața în timpul uneia dintre marile bătălii ale României din 1917.

Uneori, istoria militară poate fi înțeleasă și prin astfel de biografii scurte, în care în spatele unei date, al unei unități și al unui loc de pe front se află un om despre care documentele au păstrat doar câteva informații.

Mai mult: Oficiul Național pentru Cultul Eroilor – Ministerul Apărării Naționale, „Pastila de istorie”.