Există povești care pot fi uitate drept zvonuri. Și există povești care, mai devreme sau mai târziu, ajung în arhive. Fenomenul OZN se află undeva între cele două.

De-a lungul deceniilor, militari, piloți și oameni care au lucrat în apropierea structurilor de apărare americane au relatat întâlniri cu obiecte pe care nu le-au putut identifica. Unele dintre aceste povești au rămas simple mărturii. Altele au atras atenția serviciilor militare și au generat documente, rapoarte și investigații. Iar unele dintre aceste documente pot fi consultate astăzi.

La Woodson Research Center, Rice University, se află o colecție impresionantă de materiale adunate de Clifford Stone, fost militar american și cercetător al fenomenului OZN. Fondul, catalogat drept Clifford Stone Ufology Research Papers, cuprinde articole, rapoarte, corespondență, materiale obținute prin Freedom of Information Act și documente referitoare la presupusele întâlniri cu OZN-uri și la implicarea unor structuri guvernamentale sau militare americane.

Colecția nu este o legendă de internet. Are un număr de inventar, cutii, dosare și descrieri arhivistice. Printre ele apar două denumiri care atrag imediat atenția: Project Moon Dust și Operation Blue Fly.

Mai există și documente privind solicitări oficiale de informații adresate Forțelor Aeriene americane în legătură cu aceste proiecte, precum și un apel FOIA. Toate acestea se găsesc în inventarul colecției Stone de la Rice University.

Dar aici apare întrebarea importantă. Ce înseamnă, de fapt, aceste documente?

Faptul că un proiect militar a existat nu înseamnă automat că armata americană recupera nave extraterestre. În timpul Războiului Rece, orice obiect necunoscut putea reprezenta o posibilă tehnologie militară străină și putea justifica o investigație.

Pe de altă parte, existența documentelor face imposibilă și o concluzie prea simplă: aceea că toate poveștile despre operațiuni de recuperare au fost inventate ulterior.

Undeva între documentele oficiale și mărturiile celor care spun că au participat la astfel de operațiuni se află un teritoriu în care adevărul este mult mai greu de separat de legendă.

Iar povestea devine și mai veche. Cu zeci de ani înainte ca termenul „OZN” să intre în vocabularul public, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, piloții aliați raportau apariția unor lumini misterioase care îi urmăreau pe cer.

Le-au numit „Foo Fighters”. Fenomenul este documentat. Ceea ce reprezentau acele lumini nu a fost însă stabilit definitiv.

Poate că erau fenomene naturale. Poate erau efecte optice, arme sau aeronave experimentale. Poate că unele observații aveau explicații perfect obișnuite, iar altele nu.

Dar de aici începe una dintre cele mai persistente întrebări ale secolului XX:

Dacă militarii au văzut obiecte pe care nu le puteau identifica, au încercat doar să le observe sau au încercat și să afle ce se afla în interiorul lor?

În arhiva lui Clifford Stone apare o poveste care merge exact în această direcție.

O poveste despre recuperări, fragmente metalice, operațiuni militare și un obiect despre care Stone a susținut că nu semăna cu nimic din ceea ce întâlnise înainte.

Nu este o poveste demonstrată. Dar nici nu este o poveste care poate fi redusă pur și simplu la o legendă fără să privim mai întâi documentele. Iar aici începe adevărata poveste.