E ușor să fii muză?

Poate că nu. Mai ales atunci când bărbatul pe care îl inspiri devine celebru, iar tu rămâi în istorie aproape exclusiv prin ochii lui.

Jeanne Hébuterne avea 19 ani când l-a întâlnit pe Amedeo Modigliani, în Parisul boem al anilor 1910. Peste câțiva ani, avea să moară la doar 21 de ani, însărcinată cu al doilea copil al cuplului. Între aceste două momente se află o poveste despre iubire, artă, sărăcie, dependență și o familie care nu a acceptat niciodată cu adevărat alegerea ei. Și mai există ceva. Jeanne picta.

Astăzi, numele ei este asociat aproape automat cu cel al lui Modigliani. Muzeele îi expun portretele pictate de el, iar biografiile vorbesc despre „muza” cu părul roșcat, devenită una dintre cele mai recognoscibile figuri din opera artistului. Metropolitan Museum of Art notează că Modigliani a reprezentat-o de peste douăzeci de ori.

Dar Jeanne Hébuterne nu era un model care întâmplător ajunsese în atelierul unui pictor celebru. Era o tânără artistă.

O pictoriță într-un oraș plin de pictori

Jeanne s-a născut în 1898, la Meaux, într-o familie cultivată. Fratele ei, André Hébuterne, era și el pictor și a observat devreme talentul surorii sale.

Jeanne a studiat arta la Paris și a frecventat mediul artistic al Académie Colarossi, unul dintre locurile în care tinerii artiști puteau intra în contact cu efervescența artistică a capitalei franceze.

Parisul acelor ani era un oraș în care artiștii puteau locui aproape la limita sărăciei și totuși să creadă că lumea se schimbă în jurul lor. Montparnasse și Montmartre adunau pictori, sculptori, poeți, modele, comercianți de artă și aventurieri. Acolo se intersectau nume care aveau să devină legendare.

În acest mediu a ajuns și Jeanne. Nu știm cât de departe ar fi ajuns ca artistă dacă viața ei ar fi avut timp să continue. Tocmai aici se află una dintre marile nedreptăți ale poveștii sale: opera ei a rămas fragmentară, iar destinul ei artistic a fost aproape complet absorbit de legenda lui Modigliani.

Există însă lucrări atribuite lui Jeanne Hébuterne, printre ele Femme au chapeau cloche, Les toits rouges, Portrait de Chaïm Soutine, La vieille dame au collier și Adam et Ève. Colecțiile digitale păstrează astăzi imagini ale unora dintre aceste picturi.

Nu sunt suficiente pentru a reconstrui cu certitudine întreaga evoluție a unei artiste. Dar sunt suficiente pentru a ne aminti că Jeanne avea propriul ei drum.

Apoi l-a întâlnit pe Modigliani

În 1917, Jeanne l-a întâlnit pe Amedeo Modigliani. El avea 33 de ani. Era deja cunoscut în cercurile artistice pariziene, dar succesul adevărat avea să vină mult mai târziu. Viața lui era însă departe de imaginea romantică a geniului boem.

Modigliani era bolnav, sărac și dependent de alcool și droguri. Sănătatea lui se deteriora, iar stilul de viață pe care îl ducea îi agrava situația. Metropolitan Museum leagă explicit ultimii ani ai artistului de abuzul de alcool și droguri, sărăcie și problemele sale de sănătate.

Jeanne s-a îndrăgostit de el. Familia ei nu a privit relația cu ochi buni.

Pentru părinții ei, Modigliani era un bărbat mai în vârstă, bolnav, instabil financiar și prins într-un mediu pe care îl considerau nepotrivit pentru fiica lor.

Jeanne a ales însă să rămână cu el. A plecat de acasă și a intrat într-o viață care avea foarte puține dintre conforturile unei existențe normale.

Muza lui, dar și femeia care îl îngrijea

Modigliani a pictat-o din nou și din nou. Portretele Jeannei au devenit unele dintre cele mai cunoscute imagini ale sale. Părul castaniu-roșcat, chipul oval, gâtul lung și privirea calmă au fost transformate de Modigliani într-unul dintre motivele recognoscibile ale artei sale.

Metropolitan Museum vorbește despre mai mult de douăzeci de reprezentări ale ei.

Norton Simon Museum observă, la rândul său, că portretele Jeannei se disting printr-o anumită delicatețe și reverență, diferită de multe dintre celelalte portrete ale lui Modigliani.

Așa s-a născut și imaginea care avea să rămână după ea: Jeanne Hébuterne, muza lui Modigliani.

Numai că această formulă spune prea puțin. Pentru că Jeanne era și partenera unui om grav bolnav. Era și mama copilului său. Era și femeia care trăia într-o relație dominată de sărăcie și dependențe.

Și era, înainte de toate, o artistă care încerca să-și găsească propriul loc.

Sudul Franței și ultimele luni de liniște

În 1918, situația lui Modigliani se agravase. Parisul era afectat de război, iar sănătatea pictorului devenea tot mai fragilă.

Negustorul de artă Léopold Zborowski i-a trimis pe Modigliani și Jeanne în sudul Franței.

Jeanne era însărcinată.

În perioada petrecută pe Coasta de Azur, Modigliani a continuat să lucreze intens. Musée de l’Orangerie arată că în această perioadă a realizat unele dintre lucrările sale importante, pictând copii, servitori, persoane necunoscute și peisaje. Jeanne l-a însoțit și a născut acolo fiica lor.

Pentru o vreme, părea că viața lor putea lua o altă direcție. Dar nu a durat. În 1919, cei doi s-au întors la Paris. Modigliani era tot mai bolnav.

Moartea lui Modigliani

La începutul anului 1920, organismul lui Modigliani era aproape distrus. Artistul suferea de meningită tuberculoasă. Pe 24 ianuarie 1920, Amedeo Modigliani a murit la Paris. Avea doar 35 de ani.

Moartea lui a produs un val de emoție în lumea artistică pariziană. Prieteni și artiști din Montmartre și Montparnasse au participat la funeralii.

Pentru Modigliani începea, paradoxal, o nouă viață: cea de legendă. Pentru Jeanne începea ultimul capitol.

A doua zi

Jeanne avea 21 de ani și era însărcinată cu al doilea copil. La scurt timp după moartea lui Modigliani, a fost dusă la locuința părinților.

Acolo, în dimineața de 25 ianuarie 1920, Jeanne s-a aruncat de la fereastra apartamentului familiei și a murit. Era însărcinată în aproximativ opt luni. Copilul nenăscut a murit împreună cu ea. Sursele muzeale confirmă sinuciderea la două zile după moartea lui Modigliani.

Avea 21 de ani.

Este una dintre acele tragedii care au fost transformate ulterior într-o poveste romantică despre „geniul blestemat” și „iubirea până la moarte”.

Dar privită fără filtrul romantismului, povestea este mult mai dură. O tânără artistă își pierdea partenerul, era însărcinată și se afla într-o situație familială extrem de tensionată.

Nu este nevoie să transformăm tragedia într-o legendă pentru ca ea să fie cutremurătoare.

Nici măcar moartea nu i-a aparținut în întregime

Poate cel mai dureros episod vine după moartea ei. Modigliani a fost înmormântat la Père-Lachaise. Jeanne a fost îngropată separat, la cimitirul din Bagneux.

Familia ei nu a acceptat atunci ca ea să fie așezată alături de Modigliani. Abia în 1930, după zece ani, rămășițele ei au fost mutate și înhumate lângă el.

Astăzi, cei doi se află în aceeași zonă a cimitirului Père-Lachaise. Pe piatra funerară a lui Modigliani apare ideea unui om „lovit de moarte în momentul gloriei”. Pentru Jeanne, epitafiul vorbește despre o „companionă devotată până la sacrificiul suprem”.

Și poate tocmai aici se vede problema. El a rămas în istorie ca Modigliani. Ea a rămas, prea mult timp, drept femeia care l-a iubit până la moarte.

Ce s-a întâmplat cu pictorița Jeanne?

Mult timp, numele ei a fost aproape acoperit de legenda lui Modigliani.

Dar în ultimele decenii interesul pentru Jeanne Hébuterne a crescut. Apar cercetări, expoziții, reproduceri ale lucrărilor sale și încercări de a o privi nu doar ca model al unui mare pictor, ci ca artistă.

Chiar și muzeele care îi expun portretele pictate de Modigliani menționează astăzi explicit faptul că Jeanne era o artistă aspirantă. Iar acest lucru schimbă perspectiva asupra întregii povești. Poate că întrebarea nu este dacă Jeanne a fost o muză bună pentru Modigliani.

Poate întrebarea adevărată este alta:

Ce s-ar fi întâmplat dacă Jeanne Hébuterne ar fi trăit? Ar fi devenit o pictoriță importantă? Ar fi rămas în umbra lui Modigliani? Ar fi renunțat la pictură? Sau poate, pur și simplu, ar fi avut timp să devină ceea ce la 21 de ani abia începuse să fie?

Nu avem răspunsul. Avem doar câteva picturi, câteva portrete, câteva fotografii și o poveste care a fost spusă prea mult timp aproape exclusiv din perspectiva bărbatului celebru.

Jeanne Hébuterne nu a fost doar muza lui Modigliani. A fost și o artistă care nu a avut timp să-și termine propria poveste.