Puține teritorii au atras atât de multe puteri străine precum Egiptul. De la armatele hicsoșilor și ale asirienilor până la perși, romani, arabi, otomani, francezi și britanici, Valea Nilului a fost de nenumărate ori cucerită, invadată sau transformată în câmp de luptă.
Motivul nu era greu de înțeles. Egiptul se afla la întâlnirea dintre Africa și Asia, foarte aproape de marile rute comerciale ale Mediteranei și Orientului Apropiat. În centrul acestei poziții strategice se afla Nilul, fluviul care făcea posibilă existența unei societăți bogate și dens populate într-o regiune înconjurată de deșert.
Prima mare cucerire străină
În jurul anului 1650 î.Hr., hicsoșii au preluat controlul asupra unei părți importante din Egipt, stabilindu-și centrul de putere la Avaris, în Delta Nilului. Egiptenii au reușit în cele din urmă să-i alunge, iar Ahmose I a reunificat țara și a inaugurat perioada Noului Regat.
Secole mai târziu, Egiptul avea să devină din nou ținta marilor imperii. Asirienii au invadat țara în secolul al VII-lea î.Hr., iar în 525 î.Hr. regele persan Cambyses al II-lea a cucerit Egiptul.
În 332 î.Hr., Alexandru cel Mare a intrat în țară în timpul războiului împotriva Imperiului Persan. Cucerirea sa a fost urmată de întemeierea Alexandriei, oraș care avea să devină unul dintre marile centre ale lumii antice.
De la Roma la Califat
În anul 30 î.Hr., după moartea Cleopatrei și înfrângerea lui Marc Antoniu, Egiptul a fost anexat de Roma. Aproape șapte secole mai târziu, în 639–642, armatele arabe au cucerit provincia bizantină.
Schimbarea a fost profundă. Egiptul a intrat în lumea islamică, iar în secolele următoare a fost condus de diferite dinastii și puteri regionale.
Chiar și în Evul Mediu, poziția țării nu și-a pierdut importanța. Cruciații au încercat să cucerească Egiptul în secolele al XIII-lea, considerând controlul asupra Nilului cheia recuceririi Ierusalimului.
Napoleon ajunge la piramide
În 1798, Egiptul a devenit din nou scena unei mari expediții militare. Napoleon Bonaparte a debarcat cu armata franceză și a învins forțele mameluce în Bătălia Piramidelor.
Francezii au ocupat Cairo, dar poziția lor a devenit rapid dificilă după distrugerea flotei franceze de către britanici în Bătălia de pe Nil.
Egiptul avea să rămână însă în centrul rivalității dintre marile puteri europene.
Canalul Suez schimbă din nou miza
Deschiderea Canalului Suez în 1869 a transformat Egiptul într-un punct strategic de importanță mondială. Drumul maritim dintre Europa și Asia devenise mult mai scurt, iar controlul asupra Egiptului căpăta o valoare pe care puține alte teritorii o puteau egala.
În 1882, britanicii au intervenit militar și au ajuns să controleze efectiv țara. Egiptul a rămas apoi implicat în marile conflicte ale secolului XX.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Africa de Nord a devenit unul dintre principalele fronturi ale războiului. În 1942, armatele britanice au oprit ofensiva germano-italiană în A Doua Bătălie de la El Alamein, la aproximativ o sută de kilometri de Alexandria.
De ce Egiptul?
Istoria invaziilor Egiptului nu poate fi separată de geografia sa. Nilul oferea apă și hrană, Delta era una dintre cele mai fertile regiuni ale lumii antice, iar poziția dintre Mediterana, Africa și Asia transforma țara într-o poartă naturală între continente.
De aceea, timp de mii de ani, cine controla Egiptul controla nu doar o vale fertilă, ci și una dintre cele mai importante răscruci ale lumii.
