În vara anului 1937, călătorii care urcau într-un automotor Malaxa nu aveau impresia că folosesc un mijloc de transport al prezentului, ci că pășesc într-o imagine a viitorului. În timp ce multe țări europene încă își bazau transportul feroviar pe locomotive clasice cu abur, România introducea unul dintre cele mai moderne automotoare diesel din regiune.
Cunoscut popular drept „Bălanul”, automotorul Malaxa din seria 1000 avea un design aerodinamic, motoare diesel proprii, climatizare și un nivel de confort rar întâlnit în Europa acelor ani.
O revoluție construită la București
Automotorul a fost fabricat la Uzinele Malaxa din București, după licența companiei maghiare Ganz, însă adaptarea pentru România a însemnat mult mai mult decât simpla reproducere a unui model existent.
Aspectul exterior a fost perfecționat de arhitectul Horia Creangă, unul dintre promotorii modernismului românesc. Liniile fluide, partea frontală rotunjită și proporțiile elegante transformau trenul într-un simbol al progresului tehnologic.
Nu era doar rapid. Arăta modern înainte ca modernitatea să devină regulă.
București – Constanța în doar 2 ore și 40 de minute
Performanțele au impresionat chiar și după standardele actuale.
În anul 1939, automotorul realiza următoarele timpi de parcurs:
- București – Ploiești: 41 minute
- București – Buzău: 1 oră și 28 minute
- București – Constanța: 2 ore și 40 minute
- București – Galați: aproximativ 3 ore
Viteza maximă ajungea la 110 km/h, fiind asigurată de două motoare diesel Ganz-Jendrassik de câte 220 CP fiecare.
Aer condiționat într-o perioadă în care era aproape necunoscut
Una dintre cele mai spectaculoase dotări era instalația de aer condiționat.
Sistemul fusese importat din Statele Unite și reprezenta o adevărată raritate în Europa anilor ’30. Pentru pasagerii care mergeau spre litoral în mijlocul verii, confortul oferit de automotor era comparabil cu cel al unor trenuri de lux occidentale.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, lipsa pieselor și costurile de întreținere au făcut ca instalația să fie abandonată, însă existența ei demonstrează nivelul tehnologic la care ajunsese industria românească înainte de război.
O experiență premium pentru călători
Automotorul dispunea de 136 de locuri. Scaunele erau spațioase, serviciile se ofereau direct la locul pasagerului, iar personalul era instruit după standardele vremii.
Pentru mulți români, călătoria devenea parte din vacanță, nu doar drumul până la destinație.
O moștenire care încă circulă
Deși majoritatea automotoarelor a dispărut, câteva exemplare din seria Malaxa 1000 au supraviețuit și au fost utilizate timp de decenii pe linii secundare.
Astfel, unul dintre cele mai avansate proiecte industriale ale României interbelice nu a rămas doar o fotografie de epocă, ci o piesă de patrimoniu tehnic care a continuat să transporte călători până în vremuri recente.
Documentare: Muzeul Căilor Ferate Române, fotografii realizate de Willy Pragher (Deutsche Fotothek)
