Puține denumiri istorice produc mai multă confuzie decât cea de Imperiu Bizantin. Aproape toată lumea o folosește astăzi, însă foarte puțini știu că oamenii care au trăit în acest imperiu nu s-au numit niciodată bizantini.

Pentru ei exista un singur nume: romani.

O civilizație care nu s-a considerat niciodată „bizantină”

După împărțirea Imperiului Roman în anul 395, partea răsăriteană și-a continuat existența fără să creadă că reprezintă un stat nou.
Împărații purtau titlul de împărați ai romanilor, armata era armata romană, iar cetățenii se numeau romani.
În documentele oficiale nu apare termenul „Bizanț”.

De unde vine numele Bizanț

Denumirea provine de la Bizanț, colonia grecească ridicată pe locul unde împăratul Constantin a întemeiat ulterior Constantinopolul.
Abia în secolul al XVI-lea, istoricii occidentali au început să folosească termenul „Imperiul Bizantin” pentru a diferenția această etapă a istoriei romane de Roma Antică.

Limba s-a schimbat, identitatea nu

La început, latina era limba administrației imperiale.
Treptat însă, greaca a devenit limba dominantă în instituții, cultură și viața de zi cu zi.
Cu toate acestea, schimbarea limbii nu a însemnat schimbarea identității.
Locuitorii continuau să creadă că aparțin Imperiului Roman.

De ce folosim astăzi numele Imperiul Bizantin

Istoricii moderni au adoptat această denumire pentru a evita confuziile dintre Roma Antică și statul medieval cu capitala la Constantinopol.
Astfel, cele două nume desemnează aceeași continuitate istorică, dar două perioade diferite ale aceleiași civilizații.
De aceea, atunci când auzim astăzi expresia „Imperiul Bizantin”, trebuie să ne amintim că, pentru oamenii vremii, acesta era pur și simplu Imperiul Roman.