Uneori, istoria nu pierde o singură navă, ci două în același timp. Exact acest lucru s-a întâmplat în noiembrie 1918, când Inkerman și Cerisoles, două dragoare de mine construite în Canada pentru Marina Franceză, au dispărut în timpul primului lor voiaj. Nu au transmis niciun mesaj de ajutor, nu au lăsat în urmă resturi și nici până astăzi nu le-a fost descoperită epava.

Dispariția lor rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale Marilor Lacuri și reprezintă cea mai gravă pierdere de vieți omenești provocată de un naufragiu pe Lacul Superior.

Nave construite pentru un război care tocmai se încheiase

În timpul Primului Război Mondial, Franța avea nevoie urgentă de nave capabile să curețe minele marine din Canalul Mânecii și de pe propriul litoral.

În 1918, guvernul francez a comandat în Canada douăsprezece dragoare de mine din clasa Navarin, construite de compania Canadian Car and Foundry din Fort William, Ontario (astăzi parte a orașului Thunder Bay).

Printre acestea se aflau și Inkerman și Cerisoles, denumite după două bătălii importante din istoria Franței: bătălia de la Inkerman din timpul Războiului Crimeii și bătălia de la Cérisoles din secolul al XVI-lea.

Fiecare navă avea aproximativ 41 de metri lungime, cocă din lemn întărită cu structură de oțel, două elice și putea atinge o viteză de aproximativ 22 km/h. Erau echipate cu câte două tunuri de 100 mm și erau proiectate special pentru operațiuni de deminare.

Primul voiaj

Pe 23 noiembrie 1918, la doar câteva zile după încheierea Primului Război Mondial, trei nave surori au părăsit portul Fort William.

Erau Inkerman, Cerisoles și Sebastopol. Destinația lor era Franța, iar traseul urma să treacă prin Marile Lacuri și fluviul Sfântul Laurențiu înainte de traversarea Atlanticului.

La bordul celor două nave dispărute se aflau 76 de marinari francezi și doi căpitani canadieni cu experiență, Richard Wilson și W. J. Murphy.

Comandantul formației navale, căpitanul francez M. Leclerc, naviga însă la bordul celei de-a treia nave, Sebastopol.

Furtuna care a înghițit două nave

La scurt timp după plecare, vremea s-a schimbat dramatic. Lacul Superior a fost lovit de o furtună de zăpadă cu vânturi de aproximativ 80 km/h și valuri care au ajuns la aproape 9 metri înălțime.

Vizibilitatea a devenit aproape inexistentă. Cele trei nave s-au pierdut una pe alta printre ninsoare și valuri.

Echipajul de pe Sebastopol avea să descrie ulterior una dintre cele mai dificile experiențe din viața lor. Apa pătrunsese în sala motoarelor, focul din cazane era pe punctul de a se stinge, iar marinarii și-au pregătit bărcile de salvare și și-au pus centurile de salvare, convinși că sfârșitul era aproape.

După două zile de luptă cu furtuna, Sebastopol a reușit să ajungă în siguranță la Sault Ste. Marie.

Celelalte două nave nu au mai apărut niciodată.

Căutări fără rezultat

Primele semnale de alarmă au apărut la începutul lunii decembrie 1918. Pe 3 decembrie, presa canadiană și americană relata deja că cele două nave întârziau neobișnuit de mult.

A fost organizată o operațiune de căutare, însă condițiile meteo și întinderea uriașă a Lacului Superior au redus șansele de succes.

După aproape două săptămâni, pe 15 decembrie, comandantul Leclerc a ordonat încetarea oficială a căutărilor.

Nu fusese găsit nici măcar un colac de salvare, o barcă sau o bucată din coca vreuneia dintre nave.

Ce s-ar fi putut întâmpla?

Absența totală a epavelor a alimentat numeroase teorii.

Unii au susținut că navele ar fi avut defecte de construcție, fiind realizate în grabă în ultimele luni ale războiului.

Alții au crezut că echipajele ar fi reușit să ajungă pe o insulă izolată din Lacul Superior, unde ar fi murit înainte de a fi descoperite.

Niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost confirmată.

Cea mai probabilă explicație rămâne aceea că ambele nave au fost surprinse simultan de furtuna extremă și s-au scufundat rapid în apele adânci ale lacului.

Lacul Superior depășește în unele locuri 400 de metri adâncime, iar temperaturile scăzute și sedimentele pot ascunde epave timp de secole.

Misterul continuă

De-a lungul anilor au existat mai multe încercări de localizare a celor două nave. În 2017, Great Lakes Shipwreck Museum a organizat o expediție care a cercetat timp de peste o lună zona Peninsulei Keweenaw, una dintre regiunile considerate cele mai probabile pentru naufragiu.

Expediția nu a găsit nici Inkerman, nici Cerisoles.

În 2023, o nouă căutare a fost prezentată în emisiunea Expedition Unknown. Cercetătorii au descoperit epava remorcherului Satellite, scufundat în 1879, însă cele două nave franceze au rămas în continuare de negăsit.

La mai bine de un secol de la dispariție, Inkerman și Cerisoles sunt încă ultimele nave militare dispărute fără urmă pe Marile Lacuri și unul dintre cele mai mari mistere maritime ale Americii de Nord.